Site Overlay

Verificarea calităţii acoperirilor de zinc depuse termic

ASIGURAREA CALITĂŢII

ANAZ este o organizaţie profesională care este preocupată şi insistă continuu ca membrii săi să respecte cu stricteţe prevederile SR EN ISO 1461, precum şi alte norme de calitate. Respectarea cerinţelor acestor standarde asigură obţinerea unei acoperiri continue cu o grosime corespunzătoare.

Calitatea produselor industriale s-a îmbunătăţit prin introducerea seriei de standarde SR EN ISO 9000 – “Sisteme de calitate”. Majoritatea zincatorilor respectă prevederile acestor standarde şi sunt certificate.

MĂSURAREA GROSIMII STRATULUI

Grosimea stratului de zinc este un parametru hotărâtor, durata protecţiei anticorozive fiind aproximativ proporţională cu aceasta. Valoarea ei se stabileşte conform SR EN ISO 1461 şi se poate exprima în µm sau g/m2. Există un număr mare de metode pentru determinarea grosimii acoperirii, ele putând fi distructive sau nedistructive.

Determinarea cea mai precisă se face cu metodele distructive dintre care amintim: metoda determinării masei acoperirii de zinc şi metoda microscopică. În practică în majoritatea cazurilor se folosesc metode nedistructive, dintre care menţionăm metoda magnetică. Aparatele utilizate la această metodă se bazează pe determinarea forţei de atracţie magnetică dintre palpatorul aparatului şi substrat sau pe determinarea variaţiei inducţiei într-o sondă inductivă faţă de o sondă etalon (SR EN ISO 2178). Metodele nedistructive se pot utiliza în orice etapă din durata ciclului de viaţă a produsului.

ASPECTUL ACOPERIRII

În tabelul 1 sunt prezentate aspectele exterioare ale produselor zincate termic. Aceste variaţii ale aspectului sunt determinate, cel mai adesea, de caracteristicile suprafeţei substratului. Deci, în acceptarea sau respingerea produselor zincate termic trebuie luate în considerare, în primul rând, rezistenţa la coroziune şi alte caracteristici tehnice pe termen lung şi nu neapărat cele legate de aspectul exterior.

Tabelul 1. Aspectul exterior al acoperirilor zincate termic

STRATURI CU ASPECT CENUŞIU MAT

În timpul elaborării oţelului, uneori se adaugă siliciu pentru a împiedica oxidarea acestuia în timpul elaborării. Prezenţa siliciului în oţeluri accelerează reacţia dintre oţel şi zincul topit. Atunci când produsul de oţel este scos din baia de zincare, dar este încă fierbinte, reacţia dintre fier şi zinc mai poate continua şi poate duce la transformarea în întregime sau parţială a stratului de zinc în aliaje de zinc-fier. Acestea au un aspect cenuşiu închis în comparaţie cu griul deschis al zincului pur. După o perioadă de menţinere în atmosferă, diferenţa de culoare devine mai puţin pronunţată.

Acoperirile din aliaj Zn-Fe care se formează pe oţelurile reactive sunt mai groase şi deci mai rezistente la coroziune decât acelea formate pe oţelurile necalmate sau calmate cu aluminiu. Rezistenţa la coroziune, pentru aceeaşi grosime a acoperirilor, obţinute la oţeluri reactive (lipsă faza η de zinc pur), este la fel de bună sau chiar mai bună în atmosfere industriale acide decât cele obţinute în mod normal (prezenţa fazei η). Acoperirile obţinute la oţelurile reactive au o rezistenţă la abraziune mai mare decât acoperirile în care este prezentă faza η. Acoperirile mai groase au tendinţa de exfoliere dacă sunt manipulate şi transportate în mod neadecvat. Din această cauză trebuie acordată o mare atenţie acoperirilor obţinute pe oţeluri reactive.

Pe suprafeţele cu aspect cenuşiu mat pot apărea o serie de pete după o perioadă relativ scurtă de expunere sau chiar şi în condiţii de umiditate scăzută. Prezenţa acestor pete pe suprafaţă nu duce la deteriorarea gravă a acoperirii: ea rămâne şi continuă să protejeze oţelul.

Pătarea şi decolorarea datorită ruginii

Oţelul zincat termic corect, asigură protecţie anticorozivă pentru o lungă durată de timp, chiar dacă poate uneori prezintă pete de rugină sau decolorare. Aceasta poate da impresia, incorectă, că acoperirea s-a distrus, şi din punct de vedere vizual poate fi considerată inacceptabilă. Pătarea şi decolorarea datorită ruginii poate fi însă rezultatul următorilor factori:

  • Contactul direct al produsului zincat termic cu oţel neprotejat sau incorect protejat (de exemplu secţiuni de oţel zincat termic asamblate cu şuruburi neprotejate, zincate electrochimic sau vopsite).
  • Depuneri pe suprafaţa zincată termic de pulbere şi/sau pilitură de fier şi de oţel provenite din alte operaţii sau surse.
  • Scurgerea ruginei de pe piesele din oţel neprotejate, care vin în contact cu piesele zincate termic, sau de pe zonele deteriorate ale pieselor vopsite.
  • Reziduuri de materiale de curăţire reţinute în suduri. În timpul curăţirii, acizii pot pătrunde în suduri prin găuri foarte mici sau alte fisuri ale sudurii.
  • Ruginirea zonelor sudate după zincarea termică, rămase neprotejate sau insuficient protejate.
  • Scurgeri de apă de pe alte materiale, în special metale precum cuprul sau de pe unele esenţe lemnoase tari (de exemplu stejar). Acest efect poate apărea atunci când apa poate dizolva materiale de pe o anumită suprafaţă, şi să le transporte pe oţelul zincat termic.

Pentru evitarea petelor de rugină, toate componentele unei structuri trebuie să fie, pe cât posibil, la fel de eficient protejate împotriva coroziunii. Şuruburile, piuliţele şi alte organe de asamblare, trebuie de asemenea să fie zincate termic (vezi Capitolul 10). Sudurile trebuie să fie continue, pe cât posibil, lipsite de zgură de sudură, pentru a minimiza reţinerea reziduurilor provenite din procesul de curăţire. Structurile trebuie proiectate astfel încât să se evite scurgerea de apă de pe alte metale pe oţelul zincat termic. Acolo unde este necesară sudarea după zincarea termică, zonele sudate trebuie curăţate foarte bine, iar acoperirea de zinc refăcută.

Decolorarea şi pătarea, provenite din majoritatea surselor exterioare, nu afectează în nici un fel durata de viaţă a acoperirii. Totuşi, zonele afectate se pot curăţi pentru a îmbunătăţi aspectul exterior al acoperirii. În general, perierea cu perii de sârmă sau folosirea unei pudre de curăţire vor înlătura petele, lăsând o acoperire zincată termic curată.

Rugozitatea suprafeţelor

Standardul SR EN ISO 1461 recomandă ca acoperirea prin zincare termică să fie netedă, fără zone rugoase, dar subliniază faptul că suprafaţa rugoasă şi suprafaţa netedă sunt noţiuni relative. Rugozitatea suprafeţelor produselor zincate termic nu trebuie analizată după aceleaşi standarde ca la produsele prelucrate mecanic cum sunt sârma, tablele zincate şi tuburile.

Modificarea compoziţiei chimice şi a calităţii suprafeţei substratului pot să ducă la obţinerea de straturi neuniforme. Aceste straturi pot să afecteze condiţiile de exploatare a produsului şi în consecinţă ele pot fi respinse.

Protuberanţe şi scurgeri de zinc

Protuberanţele şi scurgerile de zinc sunt cauzate de neuniformitatea desprinderii zincului de pe produs la scoaterea acestuia din baia de zincare termică. Acestea pot apărea datorită formei şi grosimii mici a produsului şi nu afectează durata de viaţă a acoperirii. Vârfurile ascuţite de zinc în exces solidificat, sunt inacceptabile deoarece pot prezenta un pericol în timpul manipulării. Produsele care prezintă zone în care aceste vârfuri au fost rupte, necesită reparaţii imediate ale acoperirii, aşa cum se va prezenta mai jos.

Suprafaţă grizată

Suprafeţele grizate sunt cauzate de drojdia de zinc (zinc dur) care rămâne înglobată în stratul de acoperire. Cauza formării acestui defect este adâncimea mică a băii. În această situaţie, produsele se pot apropia de fundul băii, producând agitarea acesteia şi astfel drojdia de zinc dur se ridică la suprafaţă. Rezistenţa la coroziune a produselor cu suprafeţe grizate nu este afectată deoarece particulele de zinc dur se comportă la coroziune ca şi zincul. În cazul când drojdia de zinc se află sub formă de particule fin dispersate în acoperire, acesta nu constituie criteriu de respingere. În schimb, prezenţa unor incluziuni mari de zgură duc la fragilizarea acoperirii şi de aceea zincatorul trebuie să evite acest fenomen, prin scoaterea zincului dur din baie la frecvenţa necesară.

Pătarea din cauza depozitării în mediu umed

Petele care apar datorită depozitări produselor zincate termic în condiţii de umezeală reprezintă produşi de coroziune de culoare albă (rugina albă) şi/sau pete de culoare închisă. Acestea pot fi observate pe suprafaţa produselor zincate termic, chiar şi după un timp scurt de la scoaterea din baia de zincare. Suprafaţa de sub aceste pete poate avea o culoare gri închis sau chiar negru.

Pentru a preveni apariţia petelor, produsele zincate termic trebuie transportate şi depozitate în condiţii uscate şi bine ventilate. Dacă se depozitează în aer liber, suprafeţele nu trebuie să fie în contact direct. Circulaţia liberă a aerului este necesară pentru prevenirea formării condensului şi a reţinerii umezelii. Împachetarea sau depozitarea compactă trebuie evitate deoarece datorită fenomenului de capilaritate apa poate pătrunde între suprafeţele aflate în contact direct. De asemenea produsele nu trebuie depozitate în contact direct cu pământul.

În cazul în care aspectul exterior este important, se pot utiliza straturi barieră precum lacurile transparente, care asigură păstrarea strălucitoare a acoperirii. În comerţ se găsesc o serie de produse destinate acestui scop, specifice anumitor aplicaţii. Depunerile însemnate de rugină albă trebuie înlăturate. Aceasta se poate realiza de regulă cu o perie aspră sau cu materiale uşor abrazive. Metodele chimice trebuie folosite doar ca o ultimă soluţie, după care este necesară o spălare completă cu apă curată.

Pete de fluxare şi impurităţi

La zincarea umedă, unde baia de fluxare se află pe o anumită suprafaţă deasupra băii de zincare, reziduurile de fluxare pot adera la suprafaţă după imersie, şi astfel să reţină umezeala, care duce la formarea de produşi albi de coroziune. Întrucât aceste pete de fluxare pot afecta durata de viaţă a acoperirii, ele trebuie îndepărtate obligatoriu.

Impurităţile pot de asemenea adera la suprafaţa produsului în fabrică, în timpul transportului sau prin contact cu alte produse. Acestea pot fi îndepărtate cu uşurinţă prin spălare şi de aceea nu afectează calitatea acoperirii.

Suprafeţe cu zone neacoperite

Cauzele apariţie acestor defecte sunt: contaminarea oţelului cu vopsea, smoală, zgură sau alte impurităţi care nu au fost eliminate cu ocazia operaţiilor de pregătire a suprafeţelor; conţinutul ridicat de aluminiu din baie, defectele de laminare a oţelului ş.a. Dacă aceste zone neacoperite au mărimi până la maxim 5 mm, ele vor dispărea după un timp datorită fenomenului de protecţie prin sacrificiu a zincului, afectând foarte puţin durata de viaţă a acoperirii. Produsele care au zone neacoperite pe suprafeţe mari nu sunt acceptate decât după o nouă zincare termică.

RECONDIŢIONAREA ACOPERIRILOR DETERIORATE

Recondiţionarea se aplică în următoarele cazuri: suprafeţele neacoperite datorită unor defecte de zincare; exfolieri locale apărute în urma manipulării defectuoase în timpul transportului şi depozitării; îmbinărilor sudate care afectează zona în jurul sudurii, prelucrărilor mecanice după zincare (tăiere, găurire); în urma unor lucrări de montaj pe şantiere. Recondiţionarea se face cât mai repede posibil. Pentru recondiţionare se folosesc vopsele bogate în zinc, aliaje pe bază de zinc (de ex. Zn-Sn ş.a.) sub formă de bastonaşe sau pulbere. Recondiţionarea se poate realiza şi cu zinc aplicat prin pulverizare.

Deoarece zincul conferă protecţie prin sacrificiu, defectele locale de dimensiuni mici nu vor afecta rezistenţa la coroziune a acoperirii. În practică se recomandă totuşi ca aceste defecte mici precum şi cele mai mari să fie supuse rezincării, asigurând astfel şi un aspect estetic corespunzător.

Zonele care prezintă defecte, după recondiţionare trebuie să aibă o grosime a stratului cel puţin echivalentă cu grosimea acoperirii iniţiale. Conform SR EN ISO 1461, se recomandă umătoarele metode de recondiţionare:

  • Perierea cu perie de sârmă a zonei afectate şi aplicarea de straturi de vopsea bogate în zinc (cu o pensula sau prin pulverizare), pentru a obţine o grosime a acoperirii conformă cu standardul SR EN ISO 1461.
  • Perierea cu perie de sârmă a zonei afectate, încălzirea acesteia cu o lampă de benzină la 300°C şi apoi frecare zonei deteriorate cu bastonaşe sau depunerea de pulberi din aliaj special de zinc, până la obţinerea grosimii corespunzătoare a acoperirii. Acest procedeu poate fi însă dificil de aplicat şi necesită uneori timp îndelungat mai ales în cazul structurilor înalte şi cu zone inaccesibile.
  • Trebuie acordată o atenţie deosebită la încălzirea cu ajutorul lămpii de benzină, pentru a nu afecta acoperirea din jurul zonei defecte, în special la acoperirile mai groase de pe oţeluri reactive.
  • Sablarea zonei afectate şi pulverizarea termică cu o sârmă de zinc de puritate 99,9%(conform EN 22063). O acoperire de zinc prin pulverizare termică de 100 µm conferă o protecţie la coroziune echivalentă cu 85 µm acoperire prin zincare termică. Peste zonele pulverizate se poate aplica şi un strat de vopsea pe bază de aluminiu pentru uniformizarea aspectului.
  • Procedeul de recondiţionare cu vopsea bogată în zinc este cel mai simplu de aplicat, în special pe şantier. Pulverizarea termică cu zinc este rentabilă doar atunci când se aplică în atelier şi se recomandă în special pentru corecţia zonelor sudate.

Conform SR EN ISO 1461 grosimea acoperirii pe suprafeţele recondiţionate trebuie să fie cu minimum 30 µm mai mare decât valoarea grosimii locale a acoperirii termice de zinc indicate în tabelele 2 sau 3 din standard.

Cumpărătorii şi producătorii acoperirilor ulterioare trebuie să se asigure că sistemul ulterior de acoperire este compatibil cu metodele şi materialele utilizate.

TRANSPORTUL ŞI DEPOZITAREA PIESELOR ZINCATE

La furnizor

  • După zincare piesele sunt strânse în pachet şi depozitatate în spaţii acoperite şi uscate;
  • Depozitarea se face pe grinzi din lemn sau tampoane din cauciuc;
  • Încărcarea (ca şi descărcarea) se va face folosind chingi din materiale textile;

La destinaţie

  • Se va face inspectarea pieselor la momentul recepţiei;
  • Se vor desface unele pachete pentru a verifica dacă nu sunt afectate de umiditate;
  • Piesele transportate cu camionul sau trenul vor fi protejate cu prelate. Acestea nu vor staţiona pentru o perioadă lungă, mai ales în condiţii de umiditate atmosferică ridicată;
  • Nu se efectuează transporturi în perioadele cu viscol sau vijelii puternice când apa poate pătrunde printre pachetele cu piese;
  • Stocarea se va face pe grinzi din lemn sau tampoane din cauciuc;
  • Se vor face inspecţii periodice pentru a verifica apariţia petelor datorate umezelii;

In cazul apariţiei petelor de rugină albă se întreprind următoarele:

  • Se îndepărtează piesele afectate din zona în care au fost depozitate;
  • Reparaţia se va face respectând standardele în vigoare (ex. ASTM A780-93).