Zincarea termică pe ruta feroviară Tirano – St. Moritz, un exemplu european de bună practică în protecția anticorozivă a oțelului
Pe traseul spectaculos dintre Tirano (Italia) și St. Moritz (Elveția), unde trenul străbate peisaje alpine de o frumusețe rară, infrastructura feroviară oferă o lecție valoroasă despre durabilitate și protecție anticorozivă. Vizitând această regiune și analizând atent detaliile tehnice ale echipamentelor metalice, devine evidentă o abordare responsabilă, la standarde europene, pentru protejarea pe termen lung a infrastructurii din oțel.
Un aspect remarcabil este faptul că, deși regiunea nu este catalogată ca una cu un mediu deosebit de coroziv, toate elementele metalice sunt protejate prin zincare termică.
Acest lucru este confirmat de datele obținute prin intermediul instrumentului online
ICCET (Integrated Corrosion Condition Evaluation Tool), dezvoltat în colaborare cu
NOAA și disponibil prin site-ul WBDG (Whole Building Design Guide).
ISO Corrosivity Category Estimation Tool (ICCET) | WBDG – Whole Building Design Guide
Potrivit estimărilor ICCET pentru ruta Tirano – St. Moritz regiunea analizată:
- Tirano, Italia:
- Estimated Steel Mass Loss: 17.139 µg/cm²/an ( pierdere 21 µ oțel/an)
- Mediul de corozivitate C2
- Morteratsch, Pontresina Elveția:
- Esitimated Steel Mass Loss: 11813 µg/cm²/a ( pierdere 15 µ oțel/an)
- Mediul de corozivitate C2
- St. Moritz, Elveția:
- Estimated Steel Mass Loss: 12.578 µg/cm²/an ( pierdere 16 µ oțel/an )
- Mediul de corozivitate C2
Categoria C2 este considerată un mediu cu corozivitate scăzută, conform standardului internațional ISO 9223, dar cu toate acestea, autoritățile au ales zincare termică ca soluție principală de protecție pentru oțel.
Standardul european privind zincarea termică, EN ISO 1461:2022, indică faptul că într-un mediu C2, pierderea anuală a stratului de zinc este cuprinsă între 0,1 și 0,7 microni de zinc/an.
Cu alte cuvinte, un strat standard de zinc de aproximativ 85 – 100 microni poate proteja eficient oțelul pe o perioadă de peste 100 de ani fără intervenții majore de mentenanță.
Faptul că Italia a ales zincarea termică pentru o regiune cu corozivitate redusă reprezintă un exemplu demn de urmat și de către autoritățile din România. Această alegere reflectă o mentalitate orientată spre prevenție, eficiență economică și durabilitate. Costurile inițiale ale zincării sunt rapid compensate prin lipsa cheltuielilor de întreținere și prin durabilitatea crescută a infrastructurii.
Chiar dacă mediul nu impune prin gravitate o protecție anticorozivă extremă, s-a decis că siguranța și longevitatea infrastructurii feroviare trebuie să primeze.
Această rută se remarcă prin integrarea impecabilă a elementelor metalice în toate componentele infrastructurii: feroviară, rutieră, energetică, pietonală și de iluminat.
Cazul rutei Tirano – St. Moritz arată că zincarea termică nu este doar o măsură tehnică, ci o alegere strategică pentru infrastructura publică.
Integrare între infrastructura feroviară și arhitectură
Sistemul duplex: vopsire peste zincare termică. Pentru elementele care necesită o anumită culoare din motive de siguranță sau din motive de cromatică.
Utilizarea zincării termice pentru elementele de fixare
Acesta este un exemplu de „a face lucrurile bine de la început”, fără compromisuri pe termen lung. Într-o Românie în care multe lucrări se confruntă cu degradări premature, acest model ar trebui privit ca un reper.
Pe baza măsurătorilor efectuate în 3 puncte de pe traseul feroviar, pe care le-am inclus în documentația acestui articol, se reconfirmă faptul că nivelul de coroziune din zonă este moderat. Totuși, s-a ales calea profesionalismului și protecția totală prin zincare termică, pentru o infrastructură feroviară demnă de standardele europene.
Acest exemplu vorbește de la sine și ne arată că zincarea nu este un moft, ci o necesitate inteligentă.