STANDARDE
Specificaţiile tehnice de bază pentru acoperiri prin zincare termică a produselor din oţel sunt cuprinse în standardul: SR EN ISO 1461 “Acoperiri termice de zinc pe piese fabricate din fonta şi oţel. Specificaţii şi metode de încercare”.
Zincatorul poate fi considerat şi ca un subcontractor specializat al unui fabricant de structuri metalice, astfel, relaţia sa contractuală este cu fabricantul acestor structuri şi nu cu utilizatorul final. De aceea, este foarte important ca utilizatorul să informeze fabricantul structurii că doreşte ca aceasta să fie zincată termic şi să îl atenţioneze să ia măsurile necesare, pentru ca aceasta să poată fi zincată în cele mai bune condiţii. Pentru a fi siguri de obţinerea unei acoperiri de cea mai bună calitate şi de servicii de consultanţă tehnică pe parcursul şi după realizarea produselor, trebuie menţionat ca “reperele să fie zincate termic de către un membru ANAZ”.
La prescrierea unei tehnologii de zincare termică, se consideră că stratul depus este uniform şi are o grosime determinată în principal de grosimea oţelului care urmează să fie zincat termic (vezi tabelele 1 şi 2).
Un avantaj important al procesului de zincare termică este faptul că grosimea standard a acoperirii necesară se poate determina foarte uşor cunoscând grosimea reperului. Grosimea reală a acoperirii obţinute prin zincare termică variază cu dimensiunea secţiunii oţelului, cu profilul şi compoziţia suprafeţei. Grosimea reală a acoperirii este adesea mult mai mare decât grosimea minimă specificată în standard. Deoarece valorile duratei de viaţă se estimează pe baza grosimii minime a acoperirii, ele sunt de regulă mult mai scăzute decât cele reale.
Cerinţele SR EN ISO 1461 includ curăţirea şi pregătirea produselor din oţel, cât şi operaţia de zincare termică. Informaţiile referitoare la aplicarea şi performanţele zincării termice sunt cuprinse în EN ISO 14713, “Protecţie împotriva coroziunii fontei şi oţelului în construcţii. Acoperiri de zinc şi aluminiu. Linii directoare”. Detalii suplimentare sunt disponibile de la ANAZ.
ACOPERIRI MAI GROASE
Acoperirile mai groase decât cele precizate în SR EN ISO 1461 pot asigura o protecţie suplimentară pentru utilizări în medii foarte agresive şi se pot specifica pe baza SR EN ISO 1461. Totuşi trebuie accentuat faptul că pentru majoritatea aplicaţiilor, acoperirile mai groase rareori sunt necesare.
Metodele de obţinere a acoperirilor mai groase sunt descrise în Capitolul 2. Sablarea înaintea zincării este de regulă cea mai potrivită metodă pentru a obţine straturi mai groase. Prin această metodă se pot obţine grosimi de 140 µm (1000 g/m2), pe oţel cu grosimea secţiunii ≥ 6 mm. La oţelurile de construcţii se va studia posibilitatea obţinerii unor grosimi mai mari pentru o secţiune dată, fără să fie necesară sablarea.
Acoperirile mai groase se pot obţine şi prin folosirea oţelurilor reactive. Aceste oţeluri se folosesc numai pentru anumite aplicaţii specifice.
Decizia de a preevedea acoperiri mai groase se face numai după consultarea zincatorului, care cunoaşte mai bine posibilităţile şi mijloacele de a obţine aceste grosimi. Optarea pentru acoperiri mai groase se face doar după consultarea zincatorului referitor la viabilitatea şi mijloacele prin care se pot obţine acestea.
ORGANELE DE ASAMBLARE
Nu este indicat ca pe documentaţia tehnică a organelor de asamblare care trebuie zincate termic să se scrie simplu ‘zincat’. În acest caz se poate interpreta că este vorba de zincare electrolitică, depunere prin placare sau de sherardizare, procedee care oferă o rezistenţă la coroziune mei mică. Deci în mod corect, pe documentaţia tehnică trebuie scris: “zincare termică conform SR EN ISO 1461”. Informaţii suplimentare despre zincarea termică a organelor de asamblare se află în Capitolul 10.
TERMENE DE PREDARE
Majoritatea produselor se pot zinca termic şi preda producătorului în decurs de o săptămână, cu condiţia ca zincatorul să fie anunţat din timp. Termenul obişnuit de predare este de trei zile, depinzând de forma, dimensiunile şi cantitatea comenzii. Cu toate că şuruburile şi piuliţele zincate termic se pot găsi în stocuri mari, comenzile pentru organele de asamblare zincate termic se recomandă să fie făcute cât mai devreme posibil.
ASPECTUL EXTERIOR
Zincarea termică este în primul rând folosită pentru protecţia împotriva coroziunii. Aspectul exterior corespunzător este specificat în SR EN ISO 1461 şi prezentat în Capitolul 9. În cazul în care aspectul exterior şi fineţea suprafeţei sunt în mod particular importante, zincatorul trebuie informat cu mult timp înainte de aceste cerinţe.
ACOPERIRILE DUPLEX
Zincarea termică urmată de vopsire sau de acoperire cu pulberi poartă denumirea de “acoperire duplex”. Aceasta se aplică atunci când aspectul estetic este important şi când se doreşte o rezistenţă mai mare la coroziune. (vezi Capitolul 11).